An eternity of sorrow .

Intră în cameră şi se trânti pe pat, priviind tavanul. Îşi dădu bluza jos, rămânând într-un sutien negru. Oftă, observând că uită uşa de la intrare deschisă. Dar îi era prea lene să se ridice şi s-o închidă.

Intră în cămin, mulţumind în gând că terminase orele şi începu să urce scările.

Începu să dea din picioare, luându-si telefonul din buzunarul fustei. Începu să-l butoneze, plictisită.

Ajunse pe hol şi începu să fredoneze o melodie plictisit.

Auzi zgomote pe hol şi se ridică cu greu, mergând spre uşă. Ieşi în prag, uitându-se în jur, şi îl observă pe Ron.

Îşi ciufuli părul rebel şi murmură o înjurătură. Murea de foame şi de somn.

- Ăsta-i cântecul cu care vrăjeşti fiecare prostuţă care-ţi iese în cale, nu? făcu ea, şi îşi puse un prosop în jurul sânilor ţinuţi de sutien.

Nu am chef de replicile tale acide, spuse fără să o privească şi se căută prin buzunare după cheie.

- Sărăcuţul de tine, Ron. Mă faci să-mi aduc de vremurile " bune " . zise ea, apoi ieşi pe hol, şi se aplecă. Dacă îţi mai aminteşti ceva. continuă şi îi aruncă cheia.

Prinse cheia şi deschise uşa. Clipi de câteva ori, văzând în ceaţă, apoi oftă neobservabil.

Nu o băga în seamă, ca deobicei. Oftă şi merse încet spre camera ei. Îl ura, ea înainte chiar ţinea la el, însă de la un timp se purta urât cu bruneta.

Lăsă uşa deschisă simţind că se sufocă din cauza aerului prea cald din casă. Lăsă chitara pe canapea şi merse spre baie.

Se trânti pe pat, dându-şi acel prosop jos. Îşî puse capul pe mâini şi privii în gol.

Îşi dpdu cu apă pe faţă, apoi se privi în oglindă. Oftă din nou. Avea cearcăne şi ochii îi erau roşii. Dacă Arnold îl vedea aşa iar trebuia să-l asculte cum îi ţine predică ore întregi.

Telefonul începu să-i sune. Era Arnold, fratele lui Aaron. Răspunse, destul de veselă. Se ridică din pat şi merse la camera fostului său iubit, la rugăminţile interlocutorului său.
- Ron, fratele tău la telefon. spuse, intrând în casă.

Tresări şi îşi şterse chipul cu un prosop curat. Ieşi din baie.

Îi întinse telefonul şatenului, apoi realiză. Era în sutien în faţa lui. Roşi uşor şi se dădu un pas în spate.

O privi lung, apoi luă telefonul.

Luă un prosop de pe un scaun, şi se acoperi încet cu el.

Rânji uşor şi aprobă.
Ok, voi fi acolo, spuse.

Se întoarse spre el când acesta închise apelul şi întinse mâna după telefon.

Mergi cu mine? întrebă băiatul privind-o.

- Unde? Ce a spus Ar? îl întrebă, uşor uimită.

La spital, naşte Elissa, spuse şi zâmbi larg. Clipi de câteva ori, simţind o uşoară usturime în ochi.

- Desigur că vin. zise ea veselă şi ieşi pe uşă. Îşi luă o bluză negră pe ea şi apăru lângă şaten, în câteva secunde.